Basarabia murdarită de manipulare

„Aduceţi tinerii la noi, ca să nu devină cumva liberali sau naţionalişti. Să vină aici ca să-i salvam!” (Vladimir Voronin)

Cine a urmărit lucrările Congresului al V-lea al „comsomoliştilor moldoveni”, asociaţi în Uniunea Tineretului Leninist, respectiv aripa tânără a PCRM - întâlnire desfăşurată sub înaltul patronaj al lui Vladimir Voronin -, a trăit impresia unor scene suprarealiste. În ritmurile celebrei Internaţionale Comuniste, interpretată pătimaş în limba rusă de către participanţi, tineretul comsomolisto-voroninist a ascultat cuvintele înălţătoare ale liderilor PCRM. Tot în „limba de stat” a Federaţiei Ruse, tinerilor cu tricouri roşii li s-a prezentat un veritabil proiect prin care „tânăra gardă” să se „salveze” şi împlinească cu adevărat, dar nu în interiorul unui proiect comunist internaţionalist - aşa cum i s-ar fi cerut cu vreo 90 de ani în urmă -, ci în unul local şi bine precizat: „proiectul moldovenesc”.

De la „Concepţie...” la „Proiectul moldovenesc”

Paradoxul este numai aparent. În realitate, PCRM nu mai este de ceva vreme purtătorul idealurilor comuniste şi internaţionaliste de odinioară, ci vehiculul unui discurs vechi, turnat însă după 1991 în cadre noi. Iar ideea axială a proiectului poartă un singur nume: „naţionalism moldovenesc” (de extracţie sovietică). Acesta este tabloul real al dezbaterii politico-identitare la care asistăm în stânga Prutului. În realitate, întregul proiect moldovenist inventat în 1924 (după cum demonstrează şi recenta lucrare a lui Gheorghe Cojocaru, „Cominternul şi originile moldovenismului”) funcţionează astăzi pe scenariul unui proiect naţionalist derulat şi urmat cu perseverenţă. Citit atent, acesta a fost elementul cel mai consecvent din proiectul politic al comuniştilor strânşi în jurul lui V. Voronin. Declanşarea diferitelor strategii de construcţie identitară după 2001 nu are nimic spontan. Cine îşi mai aminteşte de proiectul legii numit „Concepţia politicii naţionale de stat a RM”, publicat pe 25 iulie 2003, în oficiosul guvernamental „Moldova Suverană”? Era un proiect de lege iniţiat de preşedintele Voronin, care avea o evidentă legătură cu „Dicţionarul moldovenesc-românesc” al lui V. Stati, lansat la Chişinău, în aceeaşi zi, în ziarul partidului de guvernământ, „Comunistul”. Ideea de bază a textului, după care respectiva „Concepţie” lupta împotriva forţelor „de orientare naţionalistă” - româneşti, fireşte - era un veritabil sofism şi ea a fost denunţată ca atare: căci „Concepţia” lui Voronin de ieri - precum şi „Proiectul moldovenesc” de azi - îşi propunea, explicit, să impună un stat, o limbă, o etnie etc. reprezentând, după toate normele sociologiei naţiunii şi naţionalismului, chintesenţa unui program naţionalist, în ciuda lipsei de consistenţă şi a „argumentaţiei” pe care se baza. Pentru autorii „Concepţiei” de ieri şi a „proiectului moldovenesc” de azi, a fi „naţionalist moldovean” nu e naţionalism, dar a susţine limba, naţiunea şi etnia română... da! Ceea ce este cel puţin inconsecvent! Utilizarea atributului cu conotaţii negative - naţionalist - doar pentru ceea ce înseamnă „românesc” nu este, în fond, decât o tehnică de propagandă sau proba unei confuzii majore care fundamentează aceste documente sau practici. Această confuzie gravă persistă încă nu doar în societate, dar şi la nivelul percepţiilor politicienilor şi experţilor - inclusiv cei occidentali - faţă de evoluţiile din RM.

Naţionalismul bun şi naţionalismul rău

În realitate, disputele identitare la care asistăm în stânga Prutului sunt, aşa cum sugeram, continuarea unei confruntări mai vechi, deocamdată neostoite. Cum şi când se va epuiza această confruntare, vom vedea. Dar dificultăţile unui „proiect moldovenesc” de genul celui propus în laboratoarele PCRM-ului rămân greu de surmontat, în ciuda aparatului propagandistic pus în mişcare. Vom convoca aici opiniile a doi reputaţi cercetători occidentali ai zonei care nu pot fi în niciun caz acuzaţi de „naţionalism românesc” şi al căror avertisment nu poate fi ignorat. „În statul multinaţional al Imperiului sovietic, tendinţa rusească în direcţia statului centralizat a intrat în coliziune cu renaşterea conştiinţei naţionale a mai mult de o sută de minorităţi din republicile autonome. În cazul Republicii Moldoveneşti, raportul dintre crearea statului şi crearea naţiunii era chiar mai complex, deoarece atât identitatea naţională, cât şi cea statală, erau creaţii artificiale (subl. n.). Naţiunea moldovenească fusese inventată de ruşi pentru a preveni (re)naşterea unei conştiinţe naţionale româneşti la populaţia basarabeană” (Wim van Meurs). Iar Charles King pune punctul pe „i”: „Ideea că moldovenii sunt o naţiune distinctă, în sensul obişnuit al cuvântului, e problematică astăzi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar dacă a fost numită mult timp moldovenească de locuitorii din zonele rurale şi este în continuare numită astfel în Constituţia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorată a istoriei mai largi a latinităţii răsăritene, regiune ce se întinde de la pădurile Transilvaniei şi dealurile Bucovinei, în nord, până la Câmpia Dunării şi Marea Neagră, în sud, şi până la dealurile rotunde şi stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de astăzi al Republicii Moldova, au aparţinut României Mari apărute după primul război mondial şi distruse de cel de-al doilea. Moldovenii de astăzi nu au reuşit să se afle în acelaşi stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba şi tradiţiile folclorice provin incontestabil din aceleaşi rădăcini. Eroii naţionali şi marile personalităţi dintr-o regiune sunt, cu siguranţă, recunoscute şi în cealaltă. În acest sens, din punct de vedere cultural, sunt astăzi două state „româneşti” în Europa de Est, chiar dacă ambele adăpostesc şi multe alte minorităţi etnice - unguri, ucraineni, ruşi, romi şi turci”.

În ciuda acestor dificultăţi, „proiectul moldovenesc” insistă să îşi aroge, fie şi tacit, discursul moldovenist etnicist, cu pretenţii de legitimare istorică de… 650 de ani, asumându-şi nonşalant şi, nu o dată, ridicol, istoria întregii Moldove medievale. Asta, cu riscul suprapunerii masive pe discursul identitar românesc, mult mai bine plasat geografic (2/3 din teritoriul Moldovei medievale se află în România) şi istoric (capitala, simbolistica voievodală etc.) pentru a revendica el moştenirea etnosimbolică a unui teritoriu - Moldova medievală - constitutiv al Vechiului Regat şi, ulterior, al României Mari.

Bătălia identitară şi alegerile anticipate

Astăzi, eventualele alegeri anticipate vor readuce pe scenă (şi) această confruntare, cu atât mai mult cu cât Bucureştiul devine acum o miză publică eliberată şi tot mai importantă. Confruntarea dintre cele două proiecte identitare este reală şi concretă, mai ales în ochii celor care vor să le privească maniheist şi exclusivist. Sub simbolistica generală a plasării geopolitice între Est şi Vest, se ascunde, de cele mai multe ori, raportarea la proiectul identitar românesc, chiar dacă nu toţi actorii politici sunt dispuşi să recunoască asta. Este o dimensiune esenţială în perceperea corectă a realităţilor din stânga Prutului şi care desluşeşte multe evoluţii aparent obscure de pe scena politică de la Chişinău.
Sursa: Timpul

Eroul Aviator-Pilotul avionului care a amerizat pe fluviul Hudson, primit ca un erou în oraşul său

• publicat la: 25 Ianuarie 2009

Chesley Sullenberger, pilotul care a reuşit să efectueze o amerizare pe fluviul Hudson, din New York, la 15 ianuarie, a fost primit ca un erou în oraşul său, Danville, din statul California (vest).

Pilotul a primit cheile oraşului în prezenţa a 3.000 de locuitori, reuniţi în piaţa principală, plină cu drapele americane şi bannere su mesajul ” Danville urează bun venit eroului său local”.

“Vă vorbesc în numele întregului echipaj pentru a spune că pur şi simplu am făcut munca pentru care am fost instruiţi”, a declarat pilotul, care a împlinit vineri 58 de ani.

Chesley Sullenberger, împreună cu ceilalţi membri ai echipajului, au refuzat să comenteze pe tema accidentului pe perioada desfăşurării anchetei.

Dând dovadă de un calm extraordinar, pilotul a reuşit să efectueze o amerizare de urgenţă cu aparatul ale cărui motoare s-au blocat la scurt timp de la decolarea de pe aeroportul La Guardia.

Sursa: www.mediafax.ro

Valuri naționaliste

Roza vânturilor Marţi, 20 Ianuarie 2009

"HVG (Budapesta)"

In anul 1989, Europa Centrala si de Est a fost martora unei serii de schimbari care, cumulate, au reprezentat o revolutie in adevaratul sens al cuvintului. Idealurile de independenta nationala si de suveranitate au mers mina in mina cu reformele care au condus la instaurarea democratiei, la extinderea UE si la occidentalizare. Insa revolutiile nationaliste au inceput in anii 1990 si 1991, prevestind schimbarile de regim ce aveau sa urmeze.

Primul val de nationalism s-a stins la mijlocul anilor 1990. A fost inlocuit cu un soi de promisiune dubla: pe de-o parte promisiunea europenizarii, a posibilitatii de aderare la NATO si la UE, iar pe de alta parte, promisiunea stingii politice, potrivit careia siguranta oferita de perioada socialista va putea fi reinstaurata.

In noul mileniu, cind a devenit clar pentru central-europeni ca statutul de membri a NATO si UE era o certitudine, promisiunea si-a pierdut puterea, aparind o anumita furie vizavi de eforturile ce trebuia depuse pentru a fi atins scopul integrarii. A inceput in aceste tari o lupta pentru controlul asupra vietii politice si economice, dar si asupra mass-media. Nationalistii si liberalii, modernizatorii si anti-modernizatorii, pro-europenii si euroscepticii au intrat intr-un conflict dur. Momentul acesta a coincis cu puternicul val fundamentalist nationalist si crestin care a lovit SUA dupa evenimentele de la 11 septembrie 2001.

A aparut, deci, un nou val nationalist etnic, care a atins intensitatea maxima in Ungaria, in primavara anului 2002, afectind in mod direct populatia. Apoi, in martie si aprilie 2002, sute de mii de oameni au imbracat culorile nationale in demonstratii de masa. Dreapta politica vedea liberali si straini bolsevici peste tot, in vreme ce stinga avertiza ca exista posibilitatea ca 20 de milioane de muncitori romani sa soseasca in Ungaria. Insa a intrat in scena populismul social, care a constituit motivul pentru care referendumul cerut de partidul de opozitie FIDESZ (Uniunea Civica Maghiara), privitor la dubla cetatenie, s-a soldat cu un rezultat negativ in decembrie 2004 - in momentul in care Revolutia Portocalie din Ucraina stirnea sentimente puternice in statele baltice, Polonia si Romania. Acest val i-a adus la conducere pe gemenii Kaczynski, in toamna lui 2005, si a alimentat o atmosfera de nationalism extremist in statele baltice. Disputa estoniano-rusa a izbucnit in primavara lui 2007, contribuind la ascensiunea unei "ideologii a nationalismului defensiv", care viza Rusia si minoritatea rusa din Estonia.

Insa acesta tendinta a parut sa se corecteze de la sine. Dreapta politica din Polonia a cistigat alegerile, extremistii romani nu au mai intrat in Parlament, iar extremistii maghiari au fost marginalizati. In Slovacia, Robert Fico avea un discurs nationalist doar in masura in care era necesar pentru a mentine majoritatea coalitiei sale. Razboiul georgiano-rus nu a reusit sa stirneasca proteste semnificative din partea populatiei.

Insa poate ca lucrurile nu stau, de fapt, atit de bine. La o intilnire recenta intre intelectuali slovaci si maghiari, politologul Peter Tolgyessy si politicianul Laszlo Szigeti din Slovacia au afirmat ca a aparut o tendinta accentuata spre nationalism, in urma schimbarii de regim. Ea a fost legata de iluziile nutrite de populatiile tarilor respective: ele doresc o viata occidentala - perspectiva ce pare tot mai indepartata. Politicienii creeaza nationalismul, iar nationalistii creeaza la rindul lor politicieni: lumea politica nu face altceva decit sa satisfaca cerintele alegatorilor. Viitorul va fi marcat de un nationalism pronuntat si de xenofobie, in intreaga lume - a adaugat Szigeti.

"Al treilea val" nationalist va aparea in urma crizei economice. Nationalistii dezamagiti de forintul unguresc, zlotul slovac si coroana ceha, care sint eurosceptici si in acelasi timp se declara europeni occidentali, inalta steaguri nationale la Gyor, Poznan si Mlada Boleslav. Angajatii din banci si inginerii, investitorii imobiliari si magistratii incep sa nutreasca simpatie fata de compatriotii lor nationalisti mai putin sofisticati. Ei ar putea incepe sa considere evreii, rromii, romanii, slovacii, europenii, americanii si pe oricine altcineva ca fiind vinovati pentru problemele lor.

Renasterea națională în politica națională

Rezultatul alegerilor legislative din 30 noiembrie a măturat pur şi simplu partidele cu tentă naţionalistă de pe eşichierul politic românesc. Incapabile să obţină pragul parlamentar, PRM nu a mai intrat în Parlament, iar PNG a încetat efectiv să mai existe în afara Capitalei.

NapocaNews a aflat, din surse sigure, că la începutul anului 2009, liderii din filialele ardelene ale PRM, împreună cu membrii ai PNG şi ai altor formaţiuni patriotice, vor încerca să pună bazele unui nou partid naţionalist românesc. Una din variante ar fi centrarea noului partid în jurul PRM, dacă se va reuşi înlăturarea actualului preşedinte Corneliu Vadim Tudor şi a vicepreşedintelui Lucian Bolcaş, care sunt priviţi de membrii din filiale ca principalii vinovaţi pentru situaţia dezastruoasă în care se află partidul.

Dacă “puciul” din cadrul PRM nu va reuşi, se va încerca formarea unei noi formaţiuni politice naţionaliste, care va dori să înglobeze şi membri ai PNG-CD şi în special se va axa pe atragerea tinerilor pentru a crea un partid patriotic, mai dinamic decât preîmbătrânitul PRM.

Loviturea grea primită de către PRM la aceste alegeri parlamentare nu pare să fi trezit în conştiinţa preşedintelui C.V. Tudor nevoia unei schimbări şi înnoiri a structurii sale politice, reacţiile sale axându-se doar pe acuzaţii de fraudă electorală, lucrui reiterat obsedant după fiecare scrutin. Faptul că PRM nu a fost niciodată la guvernare, a rodat atât partidul cât şi pe membrii acestuia, lucru care putea fi evitat prin reînnoirea cadrelor şi atenţia acordată structurii de tineret. În schimb, structurile de tineret ale partidului au încetat să mai activeze efectiv, “tribunul” preferând să accepte printre noii membri actriţe de telenovele şi alte personaje ale showniz-ului de prost gust din România.

În contextul în care PDL susţine cu o neobişnuită încrâncenare readucerea UDMR la guvernare, după stabilirea alianţei cu PSD, cele două tabere din Parlament, majoritatea şi opoziţia vor fi disproporţionate numeric, pe de o parte structurile din fostul FSN, pe cealaltă parte doar un PNL muribund şi eventual un UDMR hăituit de DNA şi care nu reprezintă pe nimeni. Lipsa unei opoziţi reale, până acum constituită de PRM, va duce la o viciare gravă a sistemului democratic din România, apariţia unui nou partid patriotic neputând decât să aducă o reglare a organismului bolnav al politicii româneşti.

Antiromanism sau nationalism!? Boloni: "Eu sunt maghiar, punct"

Ladislau Boloni, in prezent antrenor al echipei Standard Liege, a declarat pentru publicatia La Derniere Heure ca se considera mai mult maghiar decat roman, chiar daca a jucat pentru nationala Romaniei si a pregatit prima reprezentativa. "Ma intrebati de ce prefer sa se spuna ca sunt maghiar mai degraba decat roman. Nu este chestie de preferinta, eu sunt maghiar, punct. Acest lucru nu ma impiedica sa locuiesc in Romania, unde am jucat, inclusiv la echipa nationala. Chiar daca am facut parte din minoritatea maghiara, am marcat contra Ungariei, am pregatit nationala romana sa invinga Ungaria in preliminariile Cupei Mondiale. Insa am primit educatie si am invatat cultura maghiara. Multumesc parintilor mei. Acest lucru m-a marcat: fiind in minoritate, am avut de depasit mult prea multe dificultati ca sa nu ramana urme", a afirmat Boloni.
Afirmatia lui Boloni este mai elocventa daca ne amintim ca la mijlocul acestui an el a declarat, fara echivoc, ca ''romanii sunt fricosi si lipsiti de ambitie", dar ca, "daca le dai ocazia, te vor infrange''. El pleca, chipurile, de o situatie pe care a observat-o in fotbalul romanesc. "Echipa romana stie sa sufere, sa astepte, sa se apere, sa se organizeze, sa se adapteze, sa dejoace planurile adversarului, sa castige timp. Si apoi, fie prin rautate, fie prin viclenie sau prin talent, ea este capabila sa iasa la joc, printr-o accelerare sau o lovitura libera si sa aiba una sau doua lovituri de geniu pentru a crea surpriza. Romania se afla in pozitia care ii convine cel mai mult: cea de outsider, cand nimeni nu se asteapta la nimic de la ea. Romaniei ii place sa avanseze pe furis. Daca francezii dau dovada de lipsa de conentrare sau de suficienta, atunci sunt in pericol", spunea Boloni. Dupa care si-a dat in petec, afirmand ca toate aceste caracteristici ale poporului roman ii sunt specifice. "Poporul roman nu este curajos si este lipsit de ambitie, deaorece a invatat sa se multumeasca cu putin. In schimb, este un popor abil, descurcaret, inventiv, care a fost obligat intotdeauna sa gaseasca o solutie pentru a se descurca si a putea supravietui. Are o mare capacitate de a suferi in tacere, fara a se revolta. Toate aceste caracteristici se gasesc in fotbalul nostru si in jocul echipei nationale", a subliniat Boloni.

KGB sugrumă Unirea

Serviciile secrete ruseşti şi moldoveneşti au lichidat sau au încercat să-i elimine de pe scena publică pe unioniştii basarabeni.

MISTER. Mai multe personalităţi ale vieţii culturale basarabene au murit suspect.

După aproape 48 de ore de comă, poetul basarabean Grigore Vieru a murit din cauza leziunilor căpătate după un accident de circulaţie la doar câţiva kilometri de Chişinău.

O altă moarte suspectă pusă în cârca serviciilor secrete, ruseşti sau moldoveneşti. Puse cap la cap, toate dispariţiile „accidentale“ ale mai multor unionişti din Republica Moldova, care prin lucrările lor au „ţipat“ apropierea de România, ba chiar unirea cu fraţii de dincolo de Prut, au devenit subiecte de anchetă pentru unii, iar Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) de la Chişinău, instituţie de arătat cu degetul.

Lista neagră a KGB-ului

Cazul care a declanşat suspiciunile legate de morţile succesive ale oamenilor de cultură este cel al Doinei şi Ion Aldea-Teodorovici. Percepută ca o tragedie naţională, moartea celor doi a ridicat multe semne de întrebare după 29 octombrie 1992, ziua în care maşina cu care mergeau dinspre Bucureşti către Chişinău s-a oprit brusc, într-un copac. Cuplul care l-a readus pe Eminescu în Basarabia şi care după 1989 a purtat unirea în toate cântecele a lăsat loc de dubiu şi de ură. Mâna rusească s-a făcut simţită şi urma să intervină, din nou, în vieţile altora care au visat la trecerea Prutului spre „acasă“.

„Podul de flori“, crime şi borcanul cu vitriol

Printre basarabenii care şi-au luat gândul de la unirea cu România, decedaţi sau ameninţaţi „accidental“ sunt:

• GHEORGHE GHIMPU - fratele preşedintelui Partidului Liberal din Republica Moldova, Mihai Ghimpu. A făcut şapte ani de Gulag şi a fost fondatorul mişcării naţionale de eliberare a basarabenilor. Deputat în primul parlament al Republicii Moldova, deţinut politic şi preşedintele Asociaţiei Victimelor Regimului Comunist, a murit în 2000 într-un accident de circulaţie, ma- şina în care se afla fiind lovită de un camion.
• NICOLAE COSTIN a fost primar al municipiului Chişinău şi coautor al Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, din 1991. Atitudinea proromânească pe care a introdus-o în administraţie a fost motivul care i-a făcut pe ruşi să-l ucidă, în 1995, prin intoxicarea cu cesiu radioactiv infiltrat în scaunul maşinii de serviciu. Bănuiala este întărită şi de moartea şoferului său, din cauza aceleiaşi boli, leucemia.
• EPISCOPUL DORIMEDONT a murit în anul 2006, în urma unui accident de maşină. Spitalizat imediat la Institutul de Neurologie, condus de medicul Rusu, cuscru al preşedintelui Vladimir Voronin, episcopul a fost tratat necorespunzător de către doctorii din spital. Aşa cum spun dovezile, moartea i s-a tras de la apropierea de Biserica Ortodoxă Română.
• MIHAIL GARAZ, poet basarabean, a fost găsit în pragul casei sale împuşcat. Studierea istoriei românilor şi recunoaş terea limbii româneşti pe pământul aproape rusificat l-a făcut să dispară, fără ca asasinarea să fie anchetată. Criminalul a rămas pedepsit doar în conştiinţa celor care construiesc poveştile post-mortem.
• ION GHEORGHIŢĂ a fost şi el lăsat pradă pistolului, chiar în faţa blocului în care locuia. Poetul, cunoscut ca unionist vehement, a lăsat în urmă o anchetă greu de descifrat. Ca şi în alte cazuri, asasinul trebuie dat uitării.
• DUMITRU MATCOVSCHI, poet al Basarabiei, a fost strivit de un autocar pe trotuar, supravieţuind după patru luni în comă. „Accidentul a fost înscenat“, au spus cei din Republica Moldova, convinşi că Matcovschi îi incomoda mult pe ruşi şi ar fi trebuit să tacă.
• NICOLAE RUSU, directorul Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, a căzut, la rândul lui, victimă a serviciilor secrete ruseşti. Gândul rău pus de KGB, din cauza relaţiilor sale cu România, s-a materializat într-un borcan cu vitriol, aruncat în faţă. Făptaşul şi „accidentul“ s-au trecut cu vederea.
• ALECU RENIŢĂ, preşedintele Mişcării Ecologiste din Basarabia, a fost ţinta numeroaselor ameninţări telefonice. Într-o seară, domiciliul i-a fost devastat de un grup înarmat cu răngi de metal.
• NICOLAE DABIJA, preşedintele Forumului Democrat al Românilor din Moldova, a fost bătut de patru ori. Chiar dacă a vrut unirea, dosarele penale care i s-au întocmit au adus acuze ilare: „acţiuni împotriva statalităţii româneşti“.
• ION IOVCEV, directorul Liceului „Lucian Blaga“ din Tiraspol, a fost arestat de poliţiştii transnistreni, care au luat cu asalt instituţia. O vizită a lui Ioncev în Statele Unite, în 2005, i-a făcut pe ruşi să se simtă ameninţaţi. L-au maltratat şi, din când în când, îl ameninţă cu moartea.

DEZBATERE: Dispare nationalismul din Romania?

„S-a vorbit mult despre ateism (in perioada comunista- n.r.), dar abia am asteptat sa ne facem cruce in fata bisericii. Acum, se bagatelizeaza nationalismul, dar de-abia asteptam sa ne facem cruce in fata neamului romanesc”, sunt cuvintele liderului PRM, Lucian Bolcas, dintr-un interviu acordat evz. ro.

Ce mai inseamna nationalismul intr-o epoca moderna in care, de cele de mai multe ori este confundat cu rasismul sau xenofobia, au dovedit-o romanii la urne, pe 30 noiembrie. Doua partide politice, unul cu ecou puternic in politica romaneasca imediat dupa Revolutie, iar celalalt bucurandu-se de aprecierea romanilor medii, sunt in pericol sa dispara de pe panoplie timp de cel putin patru ani.

Considerate nationaliste PRM si PNG sunt marile perdante ale alegerilor parlamentare din acest an. Intre cele doua partide exita diferente fundamentale. Declarativ amandoua de dreapta, cele doua sunt partide de lider (charismatic), care supravietuiesc exclusiv prin presedintii lor.

Manifestat pregnant in doctrina de partid, nationalismul prm-ist nu s-a putut face auzit de urechile romanilor, sau mesajul a fost alterat si perceput, cum se intampla tot mai des in ultimul timp, drept unul rasist sau xenofob. Modul in care liderul si programul partidului au abordat problema maghiarilor si nationalismul exacerbat al lui Vadim Tudor au ajutat PRM-ul in trei alegeri parlamentare.

In 2000, liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, era pe punctul ca, folosind acelasi discurs nationalist de acum, sa ajunga presedintele Romaniei. Acesta a intrat in turul doi al prezidentialelor, dar a fost devansat de Ion Iliescu. Politologii au pus aceasta ascensiune pe seama starii generale de degradare in care se afla tara. In plus, politica romaneasca din 2000 nu era atat de „sloboda” in discurs ca cea de acum. Astfel, limbajul violent si agresiv al presedintelui PRM era conform asteptarilor publicului. Insa, romanii au rezistat atunci, ca si acum, tentatiei extremiste.

PNG a fost pierdut de labilitatea doctrinara si discursul adesea plin de nonsens al presedintelui George Becali. Nationalismul PNG este trambitarea unei idei prost intelese, care i-a facut pe oameni sa o accepte ca populara, dar de care s-au ferit. Faptul ca incercarile de a accede in Parlament s-au soldat cu esec a facut ca, pe lista partidelor nationaliste sa ramana doar PRM.

Desi la un moment dat s-a aflat pe locul al doilea in preferintele romanilor, presedintele PNG a scazut vertiginos in sondaje, fapt intarit si de scorul inregistrat in alegerile de la 30 noiembrie, putin peste 2%.

Dezamagirea a fost mare si declarata, Becali anuntand imediat dupa sondajul INSOMAR de la ora 21:00 ca se va retrage din politica „cel putin pentru un timp”. „Politica este pentru mine ceva prea mult”, s-a confesat acesta.

Este adevarat ca intrarea in politica si-a facut-o prin fotbal, la care se pricepe mult mai bine. In urma cu doi ani, la restaurantul Golden Blitz, a avut loc „botezul politic” al lui Gigi Becali, „oficiat” de chiar presedintele Traian Basescu. De atunci, liderul PNG nu s-a sfiit sa-si afiseze promisiunile nationaliste, pe care le-a confundat cu populismul.

Astfel, au curs, fara discernamant, actele de binefacere, in numele poporului roman si al lui Dumnezeu. Romanii au primit ce li s-a oferit, dar s-au ferit sa voteze. Sa-si fi pierdut acestia nationalismul?

Alina Vataman - Evenimentul Zilei